Articol despre critica romaneasca -Cristina Nemerovschi

Deși sunt și articole scrise de Cristina Nemerovschi care mã cam plictisesc și îmi dau impresia cã au fost publicate doar pentru a o menţine vizibilã și în memoria publicului (ceea ce nu este, neapãrat, o procedurã de blamat, ba chiar ar putea fi vãzutã ca o dovadã a interesului faţã de cititori), acest articol despre critica literarã din România apãrut în revista Tabu, chiar mi-a plãcut. Versiunea integralã aici.

"Și principala problemă a criticii literare, de fapt, nu este ridicolul ei. Problema principală este aroganța insinuantă și agresivă cu care vrea să convingă atât publicul, cât și scriitorii, că ea încă mai taie și mai spânzură într-o lume care i-a dat de mult cu flit, trântindu-i cinic și pe drept ușa în nas. Aroganța și încăpățânarea de-a nu te lăsa dus din fața unei uși a cărei clanță n-o mai încearcă nimeni."

"Criticul literar nu există pe meleagurile noastre. Criticul literar e acea specie de individ care trăiește din pasiune pentru literatură; o cunoaște bine, o iubește și ține pasul cu ea. Are o pasiune și o bucurie imensă de a descoperi talente noi, imediat cum apar, și a le recunoaște dincolo de preferințele personale. Face tot ce poate pentru a apropia literatura bună de public, pe de o parte, și de a duce prin orice mijloace măcar o frântură din literatura valoroasă a țării sale în lume. Nu avem așa ceva în România."

Cam exagerat, dar cu lipici :
"Când un critic n-are lecturi suficiente, el mai are o șansă, poate. Lipsurile se pot completa, în timp, cu voință. Dar când îi lipsește flerul, tot ce poate să facă e să fugă cât mai repede și cât mai departe de literatură. Pentru că un critic literar adevărat recunoaște talentul și dintr-un bilet în care scriitorul și-a notat ce are de cumpărat din supermarket."