jesuischarlie?

Dramaticele evenimente din ultimul timp din Franţa au inflamat opinia publică. Cu toţii ştim că excesele emoţionale nu prevestesc nimic bun. Am fost foarte plăcut surprinsă să găsesc oameni care au scris articole potolite, încercând să evite o identificare emoţională pripită şi să propună o analiză mai puţin înfierbântată asupra inacceptabilului atac asupra jurnaliştilor de la Charlie Hebdo.

David Palumbo-Liu a scris un minunat articol în care compară sloganele care încearcă să ne reprezinte revolta faţă de evenimente incalificabile din societatea din care facem parte: je suis charlie si i can’t breathe, listând reacţiile noastre posibile: empatie, solidaritate şi identificare. Deşi o atitudine rezervată faţă de promovarea sloganului jesuischarlie atrage blamarea imediată şi categorică din partea celorlalţi, ar trebui totuşi să acceptăm că şi unele aspecte ale acestei situaţii merită să fie subiect de discuţie. Solidaritatea cu Charlie Hebdo este văzută ca o necesitate, ca o atitudine absolută de apărare a valorilor occidentale şi, în special, a libertăţii de expresie. Insă, ar fi benefică o analiză a reacţiilor noastre şi o delimitare între solidaritatea noastră cu jurnaliştii pentru a apăra principiul libertăţii presei şi solidaritatea noastră specifică în acest caz cu o publicaţie care a fost acuzată în numeroase rânduri de rasism.
Intr-adevăr, libertatea de expresie este o valoare esenţială pentru cultura noastră, unul din factorii decisivi ai progresului societăţii din care facem parte şi este justificată condamnarea oricărui act menit să o îngrădească sau să o sancţioneze. Dar de aici până la identificarea cu mesajul cu tente rasiste şi intolerante al unei reviste este o diferenţă la care ar fi bine să reflectăm cu toţii.

David Palumbo-Liu a dezbătut pe larg acest subiect într-un articol foarte bine scris: aici.
Sursa foto

Cât de puternice sunt stereotipurile

In perspectiva scandalurilor din ultimele luni în care poliţişti americani albi au împuşcat mortal persoane de culoare, fără ca acestea să fi fost o ameninţare directă la viaţa poliţiştilor, am găsit un articol care discută despre natura inconştientă puternică a stereotipurilor faţă de alte rase. Dacă ştiţi bine engleză, recomand să vă faceţi şi acel test IAT (Implicit Association Test). Rezultatele au fost surprinzătoare pentru mine (ca şi pentru autorul articolului, de altfel).
Concluzia: chiar şi persoanele care consideră că noţiunea de rasă este nefondată nu se pot împotrivi asimilării inconştiente a stereotipurilor privind diferenţele rasiale promovate de societatea în care trăiesc.

Un studiu foarte interesant citat în articol este simularea pe calculator a deciziei de a împuşca pe cineva sau nu. Deşi poliţiştii au obţinut scoruri mai bune decât civilii în a decide dacă împuşcă pe cineva (pe lângă persoane înarmate apăreau şi oameni cu un portofel sau alt obiect inofensiv în mână), au avut aceeaşi diferenţă ca şi civilii atunci când alegeau dacă să împuşte o persoană de culoare sau nu (apăsau mai târziu pe „don’t shoot” decât atunci când persoana era de culoare albă).

Intregul articol aici.
Sursa foto

Să nu renunţăm, totuşi, la scrisul de mână

Deşi pentru unii este un fapt care nu are nevoie de explicaţii, nu strică niciodată să ai şi nişte justificări la îndemână.
Scrisul pe laptop, deşi (şi tocmai de aceea) mai rapid, face din luarea notiţelor o activitate relativ automată, de transcriere simplă a ideilor auzite. Notarea pe hârtie a ideilor de la un curs, de exemplu, ajută mai mult învăţatul pentru că, desfăşurându-se mai încet, acoperă primul stadiu din procesul de învăţare: reformularea ideilor şi sumarizarea conţinutului prin evidenţierea ideilor principale, a informaţiilor valoroase.
Scrisul de mână implică deci un proces de gândire analitică, mult mai util învăţării decât capturarea automată fidelă a conţinutului auzit prin transcrierea lor la laptop.

Detalii aici.

Rusia şi Turcia –mai apropiate, în ciuda diferendelor geopolitice

In ciuda diferenţelor de politică internaţională între Rusia şi Turcia (Rusia îl susţine pe preşedintele sirian Bashir al-Assad, în timp ce Turcia sprijină forţele de opoziţie), preşedinţii celor două ţări au semnat o serie de înţelegeri comerciale şi energetice la sfârşitul lui noiembrie. Rusia va reduce preţul gazului furnizat Turciei cu 6% începând cu 2015 şi va creşte cantitatea livrată cu 3 miliarde de metri cubi. De asemenea, Putin a anunţat întreruperea proiectului South Stream care presupunea realizarea unei conducte de gaz care să evite Ucraina (motivul invocat de Putin este opoziţia Uniunii Europene, întrucât Bulgaria nu şi-a dat acordul pentru construirea acestei conducte pe teritoriul ei). Rusia şi Turcia s-au angajat să crească volumul comerţului între cele două ţări de la 33 la 100 de miliarde de dolari până în 2020.

Detalii aici.
Sursa foto

Ce îi motivează pe angajaţi

Procentul de motivare a angajaţilor la locul de muncă este destul de scăzut: 13% dintre angajaţi manifestă interes pentru propria muncă.
Un rezumat al mai multor studii din domeniu evidenţiază 10 factori care contribuie la motivarea angajaţilor:
1. angajaţii trebuie să simtă că sunt apreciaţi pentru munca depusă
2. relaţiile bune cu colegii
3. un echilibru între viaţa profesională şi cea personală
4. relaţiile bune cu şefii
5. stabilitatea financiară a firmei
6. posibilităţile de a învăţa şi a se dezvolta în carieră
7. siguranţa locului de muncă
8. un salariu atractiv (da, e abia pe locul 8, de reţinut!)
9. conţinutul interesant al muncii depuse
10. valorile promovate de companie.
Intrucât ocaziile de a-ţi deschide propria afacere, de a lucra ca freelancer, de a iniţia diverse activităţi care să-ţi aducă bani fără a fi angajat, accentul se mută de la partea financiară, la partea atractivităţii locului de muncă.

Detalii aici.
Sursa foto