O lista despre pre-rafaeliti

Articolele de tip listă despre artă sunt slăbiciunea mea. Cu ocazia reluării expoziţiei de pictori pre-rafaeliţi, cei de la Tate Museum au alcătuit o scurtă listă de lucruri mai puţin ştiute despre aceştia.

-la început, pre-rafaeliţii au ţinut secretă mişcarea lor artistică. Picturile din 1848 erau semnate PRB şi artiştii refuzau să desconspire sensul acestei abrevieri [pre-Raphaelite Brotherhood, ha!].
-ideile şi tehnicile pre-rafaeliţilor erau destul de radicale pentru acele timpuri, ceea ce le-a atras, bineînţeles, antipatia instituţiilor tradiţionale de artă. Pre-rafaeliţii s-au întors la pictura medievală şi la Renaşterea timpurie, pictând direct pe fundal alb, ceea ce făcea ca, pe pânză, culorile să fie mai puternice, şi au acordat aceeaşi atenţie atât figurilor umane, cât şi fundalului din tablouri.
-pictau în ceea ce ar putea fi numit azi HD. Toate detaliile, indiferent cât de mici, erau foarte minuţios lucrate.
-John Everett Millais (cel care a pictat faimosul tablou cu Ofelia) a fost un geniu precoce, intrând în Academia Regală de la vârsta de 11 ani.
-contrar bârfelor, Lizzie Siddal, modelul pentru tabloul cu Ofelia menţional mai sus, nu a murit din cauză că a pozat în cadă pentru Millais din decembrie 1851 până în martie anul următor, deşi a prins o răceală zdravănă pentru care pictorul a trebuit să plătească onorariul doctorului. Dar tot se pare că s-a sinucis de pe urma unui pârdalnic de artist.
-Dante Gabriel Rossetti avea o mini-grădină zoologică în Chelsea unde adăpostea, printre altele, un cangur, un raton, o salamandră şi un zebu.

Amazon vs Hachette –pe scurt

Cunoştinţele mele despre lume şi viaţă sunt de mult ori insuficiente pentru a mă lămuri singură despre ce este vorba în diverse conflicte, discuţii, polemici. Prin urmare sunt foarte fericită atunci când găsesc un articol pe înţelesul meu care să sumarizeze situaţia şi să pară cât de cât imparţial.
Aşa a fost cu articolul de pe medium.com despre disputa dintre Amazon şi Hachette.

Discuţiile sunt, în principal, pe marginea cărţilor electronice. Amazonul este lider pe piaţă în vânzarea de cărţi electronice. El reuşeşte să-şi menţină cota de piaţă prin aplicarea unor reduceri importante la cărţile electronice, ceea ce face ca alţi competitori, cum ar fi Google sau Microsoft, să nu fie interesaţi să intre pe o piaţă unde profitul este atât de mic.
Dar, Amazon plăteşte mereu editurii acelaşi procent din valoarea cărţii, ceea ce înseamnă că aceste promoţii reduc, de fapt, profitul pentru Amazon. Dacă acum editurile plătesc 50% din valoarea cărţii, Amazon vrea ca acest procent să crească la 70% astfel încât profitul site-ului să fie mai mare cu discount-urile aplicate. Amazon are nevoie de menţinerea preţului redus pentru a-şi păstra poziţia pe piaţă în ceea ce priveşte comerţul cu cărţi electronice.

Hachette, bineînţeles, nu este de acord cu mărirea procentului pe care trebuie să-l acopere din valoarea cărţilor. Acum venitul dobândit de Hachette de pe urma vânzărilor cărţilor electronice este unul apreciabil. Vânzările au crescut pentru că Amazon reuşeşte să ofere clienţilor un preţ atrăgător, dar fără ca reducerile să afecteze procentul obţinut de Hachette. Pe de altă parte, Amazon nu mai poate susţine această politică a preţurilor mici la cărţile electronice fără sprijinul Hachette, care nu este dispusă să-şi diminueze propriul profit pentru a uşura poziţia site-ului Amazon.

Dacă Amazon va renunţa la politica agresivă de reduceri, preţurile cărţilor electronice va creşte, vânzările vor scădea, iar profitul va deveni atractiv pentru alţi competitori, mai ales că pătrunderea pe piaţa vânzării de cărţi electronice nu este foarte complicată.
Abia aştept să văd cum se termină toată tărăşenia.