Acordul cu Iranul privind dezvoltarea nucleara

După mai multe încercări eşuate de a ajunge la o înţelegere cu Iranul privind programul său de dezvoltare nucleară, săptămâna trecută s-a ajuns la un acord-cadru care dovedeşte atât flexibilitatea iranienilor, cât şi înţelepciunea politică a Occidentului de a renunţa la unilateralitate şi a încheia un acord flexibil care să mulţumească ambele părţi.

Un articol pe care îl puteţi citi aici listează părerile mai multor experţi în domeniu privind recent încheiatul acord-cadru.

Acordul aduce două lucruri importante:
1. limitează semnificativ posibilităţile Iranului de a crea bomba nucleară
2. stabileşte organizarea de inspecţii riguroase pentru a depista orice încercare a Iranului de a încălca prevederile acordului.
Iranul a acceptat să renunţe la două treimi din centrifugile pe care le deţine şi să-şi reducă stocul de uraniu gaz de la 10.000 kg la 300 kg, ceea ce face aproape imposibilă producerea a suficient de mult uraniu şi plutoniu pentru a construi bomba nucleară. Multe dintre prevederile acordului vor fi păstrate pentru următorii 25 de ani, iar unele (organizarea de inspecţii şi interdicţia de a construi arme nucleare) nu au nici un termen limită.

Din cauza mizei politice implicite oricărui acord între organizaţiile internaţionale şi Iran, sunt mulţi (îndeosebi conservatorii de la Washington şi din Teheran şi prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu) cei care se opun din principiu acestei înţelegeri nucleare, însă, în domeniul nuclear, specialiştii ar trebui să fie cei care au ultimul cuvânt de spus. Acest acord-cadru este un prim pas foarte important pentru încheierea unui acord deplin, în perspectiva obţinerii unei stabilităţi generale în regiune.

Sursa foto aici