Italo Calvino povesteste despre escapismul lui cinematografic din cel de-al doilea razboi mondial.
M-am regasit in paragraful unde descrie senzatia ciudata si miraculoasa pe care o ai atunci cand intri la film pe lumina si iesi in intuneric cand cumva lumea filmului da senzatia ca a invadat realul la sfarsit.
Articolul aici.
Sursa foto aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu