Un articol despre lipsa motivelor de îngrijorare privind scãderea numãrului de absolvenţi americani de facultate pentru profilurile umaniste, mai ales specialiști în studiul literar: aici.
Ideile din articol nu m-au câștigat 100%. Studiul literaturii presupune mai mult decât simpla reacţie de agreabil sau regãsire în cele citite, este un interes aparte, complex, o plãcere diferitã de pura lecturã.
Ideea principalã a articolului este cã nu ar trebui sã ne îngrijorãm de diminuarea absolvenţilor de profile umaniste, mai ales cu orientare literarã, pentru cã oricum literatura rãspunde cumva la o nevoie umanã aproape fiziologicã, așa cum se întâmplã și cu dragostea. Renunţarea la studiul literaturii în facultate este ca o liberalizare a acesteia, o revigorare a cãrţilor dupã ce ele au fost epuizate de sens prin supra-analizã. Articolul protesteazã împotriva trecerii acestei pãrţi umane intraductibile în cuvinte din sfera simţirii umane în cea a teoretizãrii și a competiţiei pentru note care nu face decât sã distrugã tot farmecul lecturii. Personal, nu sunt de acord cu partea aceasta. Eu nu m-am simţit într-o competiţie pentru note în facultatea de litere, ba chiar nu am simţiti cursurile ca pe o corvoadã, ca pe o datorie, ci ca pe un mod de a-mi disciplina cititul pentru a-mi însuși paradigma necesarã comunicãrii propriilor opinii despre cãrţile citite într-un mod convingãtor, organizat și atrãgãtor pentru ceilalţi.
O idee interesantã e cea cã studiul universitar al literaturii este o consecinţã a rãzboiului. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, soldaţii aveau nevoie sã înţeleagã ororile prin care au trecut, sã dea un sens propriilor experienţe traumatizante. Astfel, studiul literaturii ca mod de a analiza enigmele existenţei noastre a rezonat foarte bine cu o coardã sensibilã din sufletul colectiv de la acel moment. Apoi tot entuziasmul a început sã se diminueze o datã cu rãzboiul din Vietnam când orice autoritate, inclusiv cea universitarã, a fost contestatã vehement.
Intrucât în zilele noastre de erã digitalã predominant vizualã schimbãrile se petrec cu o vitezã nãucitoare, iar interesele oamenilor sunt mai mult economice decât existenţiale, este normalã aceastã modificare a orientãrii studenţilor cãtre domenii mai curând știinţifice sau medicale, acestea fiind mai relevante pentru lumea în care trãiesc și în care își gãsesc identitatea. In acest context, cãrţile se elibereazã de dimensiunea evaluativã și teoreticã în care au fost ţinute prizoniere pânã acum pentru a evada în spaţiul uman unic și inefabil cãruia ar fi trebui sã-i aparţinã întotdeauna. Sau cel puţin așa concluzioneazã articolul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu