duminică, 28 iulie 2013

Dazed 93: Oliviero Toscani

Tot interviul aici.

"I'm the worst advertising photographer in the world. Other photographers are looking for consensus, but I don't care. I do what I think I should. It's fantastic, I've got a voice inside that tells me all the time. To be creative you have to be deeply insecure. Of what are we secure of? To die one day is the only thing, everything else is optional (laughs). So I work in the option! I am not a creative person, but I'm a situationist."

"I don't get angry. I understand that there are people who do not want to move from their point of view. When you start to discuss a problem society doesn't want to deal with. I do my photography. They are not obliged to look at it."

"I'm not interested in the aesthetic and beautiful. I think photography is the memory of humankind."

"Everything is my personal work. Even the most commercial is personal work. Where there is fashion, there are politics, problems, ironies -there is everything that is going on. Every photo is socially political. I mean, a miniskirt is a sociopolical statement."

vineri, 12 iulie 2013

Articol despre critica romaneasca -Cristina Nemerovschi

Deși sunt și articole scrise de Cristina Nemerovschi care mã cam plictisesc și îmi dau impresia cã au fost publicate doar pentru a o menţine vizibilã și în memoria publicului (ceea ce nu este, neapãrat, o procedurã de blamat, ba chiar ar putea fi vãzutã ca o dovadã a interesului faţã de cititori), acest articol despre critica literarã din România apãrut în revista Tabu, chiar mi-a plãcut. Versiunea integralã aici.

"Și principala problemă a criticii literare, de fapt, nu este ridicolul ei. Problema principală este aroganța insinuantă și agresivă cu care vrea să convingă atât publicul, cât și scriitorii, că ea încă mai taie și mai spânzură într-o lume care i-a dat de mult cu flit, trântindu-i cinic și pe drept ușa în nas. Aroganța și încăpățânarea de-a nu te lăsa dus din fața unei uși a cărei clanță n-o mai încearcă nimeni."

"Criticul literar nu există pe meleagurile noastre. Criticul literar e acea specie de individ care trăiește din pasiune pentru literatură; o cunoaște bine, o iubește și ține pasul cu ea. Are o pasiune și o bucurie imensă de a descoperi talente noi, imediat cum apar, și a le recunoaște dincolo de preferințele personale. Face tot ce poate pentru a apropia literatura bună de public, pe de o parte, și de a duce prin orice mijloace măcar o frântură din literatura valoroasă a țării sale în lume. Nu avem așa ceva în România."

Cam exagerat, dar cu lipici :
"Când un critic n-are lecturi suficiente, el mai are o șansă, poate. Lipsurile se pot completa, în timp, cu voință. Dar când îi lipsește flerul, tot ce poate să facă e să fugă cât mai repede și cât mai departe de literatură. Pentru că un critic literar adevărat recunoaște talentul și dintr-un bilet în care scriitorul și-a notat ce are de cumpărat din supermarket."

miercuri, 10 iulie 2013

Despre un album de fotografii de calatorie

O tantica a hoinarit prin acele tari cu -stan din Asia si a acumulat un album delicios cu poze. Articolul poate fi gasit aici.

vineri, 5 iulie 2013

Interviu cu Huang Qi


 Interviul poate fi citit în întregime aici.

Huang Qi este un blogger militant chinez care a creat un site unde denunţã abuzurile fãcute de autoritãţile chineze care îi sunt aduse la cunoștinţã de victimele sistemului.

The first thing is we have to get the information out. You have to understand that the public security and government agencies are monitoring our site. They read it. News services too. After we publish, it’ll get the attention of the relevant authorities. So we have to send it out and then people can learn about it. That’s how we do it.

…in the early 2000s, you started having people who own property that was being expropriated by the government. The big change now is that middle-class people have entered human rights work. It’s no longer just a few intellectuals or dispossessed poor people. This has pushed our work forward incredibly.