David Szalay a luat Premiul Booker 2025

David Szalay a luat Premiul Booker din 2025 pentru cea de-a sasea carte scrisa, "Flesh" (exista discutii privind traducerea titlului in romana), devenind primul scriitor de origine maghiaro-engleza care a castigat premiul. 

Link aici.

Man Booker Prize 2022: Shehan Karunatilaka -"The Seven Moons Of Maali Almeida"

 

S-a anuntat premiul Man Booker. Link aici

Carti frantuzesti

O lista cu cele mai bune carti in franceza aici.

Sursa foto pixabay

Carti pentru copii

Un foarte util catalog cu carti pentru copii scrise de autori romani 2018-2019 aici

Carti scrise de femei

O lista pe 2019 de carti scrise de femei aici

Lista de la Man Booker

Lista scurta de la Man Booker International aici

Emil Brumaru

A murit apetisantul Emil Brumaru. Să-l păstreze Dumnezeu printre îngeri. Un articol in memoriam aici.

Sursa foto: pixabay

Amos Oz

A murit Amos Oz. Despre el aici.

Sursa foto: pixabay

Neil Gaiman despre placerea si utilitatea cititului (si a visatului cu ochii deschisi)

Neil Gaiman, unul dintre cei mai democrati scriitori cand vine vorba de lectura, despre impactul pe care cititul il are asupra individului si a societatii: aici

Sursa foto: pixabay

Roland Barthes

Recomand o ascultare de Roland Barhes: aici

Man Booker Prize 2016 - Paul Beatty cu "The Sellout"

S-a acordat premiul meu literar preferat: Man Booker Prize.
Despre cartile din short list mai multe aici

Sursa foto

Junot Diaz

O discutie cu unul dintre scriitorii contemporani care mie-mi place foarte mult, Junot Diaz: aici.

Despre femei

Femei care ii dau clasa lui Hemingway (prima pe lista, bineinteles, Djuna Barnes). Despre toate cele 5 aici.

Sursa foto: pixabay.com

Lista de carti

In caz ca v-ati terminat lista de carti premiate, uitati aici continuarea: 100 de carti aproape premiate care merita citite.

Sursa foto: pixabay.com

Neil Gaiman despre beneficiile cititului

Un minunat articol in care Neil Gaiman vorbeste despre cum ne influenteaza cititul si, mai ales, despre cum sa-i lasam pe copii sa descopere singuri ce le place sa citeasca, cum sa nu ne impunem propriile gusturi si valori literare asupra lor.
Intregul articol aici

"Fiction can show you a different world. It can take you somewhere you've never been. Once you've visited other worlds, like those who ate fairy fruit, you can never be entirely content with the world that you grew up in. Discontent is a good thing: discontented people can modify and improve their worlds, leave them better, leave them different."

Sursa foto aici

Un interviu pentru a-l descoperi pe Gabriel Josipovici

Articolul complet aici.

Sursa foto

Susan Sontag si impacarea gusturilor

Susan Sontag şi părerile ei despre cum nu ar trebui să ne ruşinăm de faptul că, pe lângă marii artişti grei ai lumii, suntem atraşi şi de un tip de artă minoră să zicem, combinarea între clasici şi pop art cum spune ea. Astfel, ne pot place şi the Doors şi Dostoievski în acelaşi timp.

Articolul complet aici

Sursa foto.

Scriitorii evita autenticitatea de dragul succesului

Tim Parks se opreşte asupra unei tendinţe recente a noastră de a fi în căutare de feedback şi mai ales de feedback care să nu fie negativ. El susţine că am devenit tot mai conformişti din dorinţa de a primi aprobări continue faţă de ceea ce facem. Un fel de comportament de FB extins în afara virtualului. Tim Parks insistă asupra domeniului literar unde scriitorii par să fie mai puţin inovativi, nu neapărat pentru a-şi asigura o bunăstare financiară ca urmare a succesului literar sigur, ci şi ca urmare a unei anxietăţi pervazive faţă de critici.

Intregul articol aici.

Sursa foto.

Recenziile de cărţi sunt un serviciu public sau o formă de artă ?

"The New York Times" are o secţiune săptămânală în care doi scriitori discută despre diverse subiecte legate de literatură. La începutul lui februarie subiectul ales s-a referit la recenziile de cărţi. Intreaga dezbatere aici.

Câteva idei luate din discuţie:
-recenziile sunt o activitate de igienizare culturală întrucât selectează ce este intersant dintr-o mocirlă editorială în care riscăm serios să ne înecăm. O muncă dificilă, murdară, insuficient apreciată şi prea puţin plătită. Există însă şi riscuri, greşeli: cărţi minunate sunt trecute cu vederea, iar mediocrităţi, exaltate. Dar, totuşi, e bine să ai pe cineva care să fi citit cartea înaintea ta şi să emită păreri şi recomandări.
-recenziile se concentrează pe carte, nu pe cel care scrie recenzia. Acesta trebuie să-şi ţină în frâu tendinţa (dacă o are) de a se dovedi superior textului analizat.


Si aici o opinie interesantă despre impactul pe care îl are o recenzie asupra cifrei totale de vânzări pentru o carte. Deşi la nivel personal ni se întâmplă să cumpărăm o carte pe baza recomandării de pe un blog, de la TV sau dintr-o revistă, la nivelul total al vânzărilor pentru o carte cifrele par să arate că recenziile nu au un impact major. Aş putea da câteva exemple de excepţii (Cristina Nemerovschi, la noi), dar, pe de altă parte, eu nu am acces la cifrele editoriale pentru cărţi ca să pot emite o părere şubredă, dar pertinentă. Oricum, e de admirat Anthony McGowan pentru curajul provocării aduse creatorilor de recenzii.

Concluzia: recenziile blogger-ilor, alături de cele din reviste, cu postările pe Twitter şi recomandările între prieteni, adunate, ar putea avea un impact asupra succesului de vânzare a unei cărţi. De aceea, o varietate de recenzii este necesară, dar să nu se aştepte vreun blogger ca el singur să conteze în modul în care o carte este primită de public.

Sursa foto aici

Ce a insemnat "pulp fiction"-ul pentru literatura moderna

"The New Yorker" a publicat un articol interesant despre cum evoluţia formatului cărţilor a democratizat lectura prin analiza fenomenului de "pulp fiction". Asemănător cu încercările editurilor de la noi: de la cartea care vine cu ziarul "Adevărul" până la colecţia 10+ de la Polirom.

Intregul articol aici

Cel care a revoluţionat nu atât formatul (care era deja propus de Penguin Books), cât mai ales modul de distribuţie a cărţilor a fost Robert de Graff. In 1939 el a înfiinţat Pocket Books (cărţile de buzunar).
Cărţile publicate nu aveau coperţi cartonate şi erau tipărite într-un format mic astfel încât să fie accesibile oricui nu avea obiceiul de a intra în librării (insuficiente, iar într-unele oraşe de-a dreptul inexistente). Astfel, distribuţia de carte a fost lansată nu de cunoscători în literatură, ci de specialişti în marketing şi vânzări. Cărţile au început să fie comercializate alături de bunurile de larg consum în farmacii, chioşcuri de ziare, gări, cantine etc.
Un element important al noului produs oferit era preţul: o carte nu costa mai mult ca un pachet de ţigări –oricine şi-o putea permite.Al doilea element distinctiv îl reprezintă coperţile foarte colorate şi de multe ori deocheate (chiar dacă fără legătură directă cu conţinutul). De Graff a descoperit în acest fel o nouă piaţă de desfacere întrucât plăcerea poveştilor este comună tuturor oamenilor şi era o nevoie neacoperită în perioada de dinaintea apariţiei televizorului. După cum a spus şi De Graff (care renunţase la şcoală), pentru oameni cititul ar trebui să fie la fel de natural ca mâncatul de îngheţată.

O altă strategie isteaţă de marketing a constat în distribuirea cărţilor prin Ministerul Apărării către soldaţii din cel de-al doilea război mondial (cărţile au fost tipărite într-un format care să încapă în buzunarul de la uniformă). Astfel, s-a creat un obicei, acela de a citi de plăcere, care s-a păstrat după încheierea războiului.

Acest gen de cărţi nu-şi propunea să concureze cu literatura "serioasă". Vânzările erau principalul lor scop şi nu se făcea nici o diferenţă între literatura consacrată şi cea kitch. Se publicau clasici, romane poliţiste, romane siropoase, orice prindea la public.
Deşi conţinutul cărţilor nu era unul revoluţionar, totuşi, ele au adus o schimbare pe piaţa editorială deoarece au promovat şi poveşti de dragoste (mai ales) la limita decenţei din acea perioadă. Ceea ce a deschis drumul publicării pe scară largă a unor scriitori ca D. H. Lawrence sau James Joyce consideraţi vulgari până atunci, deşi nimeni nu-i citise. Cărţile "pulp" i-au familiarizat pe cititori cu ideea că este în regulă ca unele scrieri să conţină subiecte sau referinţe sexuale (sau de altă natură) care să le stârnească interesul unora şi să-i facă să roşească pe alţii.

Declinul publicaţiilor în acest format a fost cauzat, pe de o parte, de scandalurile privind aluziile sexuale asociate cu respectivele cărţi (deşi de multe ori aceastea erau limitate la realizarea coperţii –cu toţii ştim că sexul vinde, şi mai puţin cu vulgaritatea conţinutului –motiv pentru care nici nu au putut fi interzise), iar, pe de altă parte, de modelul financiar (profitul era foarte mic la preţuri atât de joase, ceea ce însemna că un tiraj trebuia să iasă în câteva sute de mii de exemplare, ajungându-se astfel la o supra-saturare a pieţii).

Alte referinţe bibliografice dacă vă interesează subiectul:
Paula Rabinowitz -"American Pulp: How Paperbacks Brought Modernism to Main Street"
David Earle "Re-Covering Modernism"

Sursa foto