Rusia şi Turcia –mai apropiate, în ciuda diferendelor geopolitice

In ciuda diferenţelor de politică internaţională între Rusia şi Turcia (Rusia îl susţine pe preşedintele sirian Bashir al-Assad, în timp ce Turcia sprijină forţele de opoziţie), preşedinţii celor două ţări au semnat o serie de înţelegeri comerciale şi energetice la sfârşitul lui noiembrie. Rusia va reduce preţul gazului furnizat Turciei cu 6% începând cu 2015 şi va creşte cantitatea livrată cu 3 miliarde de metri cubi. De asemenea, Putin a anunţat întreruperea proiectului South Stream care presupunea realizarea unei conducte de gaz care să evite Ucraina (motivul invocat de Putin este opoziţia Uniunii Europene, întrucât Bulgaria nu şi-a dat acordul pentru construirea acestei conducte pe teritoriul ei). Rusia şi Turcia s-au angajat să crească volumul comerţului între cele două ţări de la 33 la 100 de miliarde de dolari până în 2020.

Detalii aici.
Sursa foto

Ce îi motivează pe angajaţi

Procentul de motivare a angajaţilor la locul de muncă este destul de scăzut: 13% dintre angajaţi manifestă interes pentru propria muncă.
Un rezumat al mai multor studii din domeniu evidenţiază 10 factori care contribuie la motivarea angajaţilor:
1. angajaţii trebuie să simtă că sunt apreciaţi pentru munca depusă
2. relaţiile bune cu colegii
3. un echilibru între viaţa profesională şi cea personală
4. relaţiile bune cu şefii
5. stabilitatea financiară a firmei
6. posibilităţile de a învăţa şi a se dezvolta în carieră
7. siguranţa locului de muncă
8. un salariu atractiv (da, e abia pe locul 8, de reţinut!)
9. conţinutul interesant al muncii depuse
10. valorile promovate de companie.
Intrucât ocaziile de a-ţi deschide propria afacere, de a lucra ca freelancer, de a iniţia diverse activităţi care să-ţi aducă bani fără a fi angajat, accentul se mută de la partea financiară, la partea atractivităţii locului de muncă.

Detalii aici.
Sursa foto

Moldova –o orientare pro-europeană, până la urmă

Alegerile parlamentare din Moldova de la sfârşitul lui noiembrie au arătat o orientare în general pro-europeană a ţării, deşi partidul pro-moscovit a ieşit pe primul loc. Democrat-liberalii, liberalii şi Partidul Democratic au la un loc 44% din voturi, suficient pentru a forma o majoritate şi a constitui noul guvern. Totuşi, opoziţia socialistă rămâne una foarte puternică (cu 21.5% din voturi).

Detalii aici.

Dacă Parisul o poate face, cu siguranţă şi Bucureştiul i-ar putea urma exemplul

Anne Hidalgo, primarul Parisului, a venit cu un plan de a înmulţi zonele pietonale din capitala franceză şi de a dubla distanţa pistelor de biciclete, alături de interzicerea maşinilor pe motorină până în 2020. 60% din parizieni oricum nu deţin o maşină (un procent mai mare decât în 2001 -40%). Eforturile de a reduce poluarea sunt considerate ca prioritare de 84% dintre parizieni.

Detalii aici.

Hosni Mubarak –scos nevinovat

Fostul preşedinte egipteam Hosni Mubarak a fost scos de sub acuzare că ar fi ordonat uciderea protestatarilor de la demonstraţiile de acum 4 ani. Au fost acceptate doar acuzaţiile de corupţie, ceea ce înseamnă că va fi eliberat în cateva luni. Această sentinţă i-a revoltat pe egipteni care au ieşit din nou în stradă să protesteze.

Detalii aici.

Mafia italiană loveşte din nou

Se pare că problema mafiei din Italia este departe de a fi rezolvată. In ultimul timp, o judecătoare de lângă Roma a avut surpriza să găsească la tribunal un afiş care îi anunţa înmormântarea peste o lună, poliţia a confiscat mai multe animale exotice folosite în diverse scopuri criminale de către mafie (de ex. plasarea unui boa constrictor pe bancheta din spate a maşinii cuiva care a refuzat să plătească taxa de protecţie), fostul preşedinte italian din 1992 este acuzat într-un proces că a aprobat plata către Cosa Nostra pentru ca aceasta să înceteze cu asasinatele din acea perioadă.
In ciuda acestor eforturi, se vehiculează ideea că totuşi societatea italiană nu vrea cu adevărat să scape de mafie.

Intreg articolul: aici.

Regresia democratiei in Israel

Deşi situaţia din Israel a fost destul de agitată în ultimul timp, se pare că guvernul lui Benjamin Netanyahu nu face decât să înrăutăţească lucrurile.
Constituţia Israelului din 1948 prevede crearea ţării pentru evrei, dar în condiţii de egalitate a drepturilor pentru toţi locuitorii, indiferent de rasă, religie sau sex. Or, cabinetul israelian tocmai a aprobat o lege controversată care prevede ca drepturile să fie garantate numai pentru evrei. Legea trebuie să treacă de parlament, unde ar fi bine să primească o respingere clară.
Această renunţare la principiile democratice are potenţial nu numai să accentueze tensiunea dintre evrei şi arabi, dar vine şi împotriva cursului firesc de dezvoltare a democraţiilor care tind spre o viziune tot mai cuprinzătoare asupra a ceea ce înseamnă o naţiune, un stat.

Intreg articolul: aici.